Gymnocalycium ragonesei (ragonesii) A Castellanos

Foto 1: Planta inflorita

Gymnocalycium ragonesei (ragonesii) A Castellanos

Un pic de timp liber si m-am hotarat sa descriu o planta frumoasa foc, as putea spune specia mea preferata din genul Gymnocalycium si anume Gymnocalycium ragonesei (ragonesii).

Sinonime: Gymnocalycium obductum.

Etimologie: O specie dedicata celui care a descoperit-o Ragonese.

Origine: Argentina(Catamarca, Cordoba)

Descriere: Planta de talie mica cu crestere lenta pana la 7,5 cm diametru, desigur conteaza si tipul de cultura, epiderma de culoare maron, spini de culoarea alba.

Foto 2.

Flori: Foarte frumoase, 5 cm lungime si 4,5 cm diametru de culoare alb cremos.

Sezonul de inflorire(Europa): Sfarsitul primaverii, insa mie mi-a inflorit toata vara, pe unele siteuri scrie ca floarea poate rezista pana la 12 zile,...la mine a tinut cel mult 7 insa inflorirea a avut loc exact cand afara era destul de cald atat ziua cat si seara, asta influentand mult, daca macar seara temperaturile erau ceva mai scazute probabil floarea ar fi rezistat mult mai mult...deci variatia de temperatura conteaza atat pentru inflorire dar si crestere.

Floarea se deschide dupa amiaza si are nevoie de multa lumina.

Cultivare: Dupa cum am spus planta are o crestere lenta, pe unde am mai citit este considerat unul dintre cei mai grei Gymnocalycium in cultura, insa nu mi se pare atat de greu atat cat sunt respectate conditiile de cultura:

Solul este unul dintre cei mai importanti factori, poate fi cultivat pe soluri organice bine drenate insa eu am optat pentru sol mineral cu urme de pamant de sub frunze(asta insemnand doar 2-3 %, restul diferite minerale), asta asigura o crestere naturala(desigur mai inceata...insa este bine sa nu grabim niciodata plantele), si drenaj bun.

Nu am intampinat probleme nici cu expunerea la soare...planta are soare din plin de pe la orele diminetii, pana apune...cu toate ca este recomandat ca in zilele cu insolatie puternica este bine ca planta sa fie protejata, consider ca daca planta este bine hidratata nu are probleme + sunt plante care in perioada de repaus, s-au cand soarele este foarte puternic raman usor semiangropate(Foto 3).

Foto 3: Planta semiingropata

In ultimul caz in care planta arata ca ar avea probleme cu insolatia putem muta usor un ghiveci cu o planta mai mare, mai rezistenta astfel asiguram plantei un mediu mai ferit in acele zile foarte calduroase(o solutie simpla si fara batai de cap).

Rezistenta la frig: Tinut  uscat rezista pana la - 5 grade celsius, nu am incercat si nici nu voi incerca.

Iarna nu se uda deloc!

Temeratura de iernare(la mine): cuprinsa intre 7-12 grade celsius

Inmultire: Prin seminte, planta nu lastareste insa am auzit cazuri in care plante mature au produs totusi lastari, asfel cultivatorul poate taia un lastar si il poate inradacina...insa daca vreodata as vedea un lastar as privi planta ca pe un trofeu in nici un caz nu as rupe...sunt total impotriva acestui tip de inmultire...planta sufera!

Foto 4: Stanga (boboc in stadiul 2), si dreapta Floare in curs de deschidere.

Mammillaria boolii Lindsay 1953

Mammillaria boolii Lindsay 1953

O Mammillarie spledida cu flori mari ce acopera planta.

Sinonime: - Bartschella boolii, Chilita boolii (G.E Linds) Buxbaum 1954.

Etimologie: O specie dedicata Herbert W. Bool.

Habitat: Mexic (Sonora), Baja California

Conservare: Listata in CITES apendix II

Descriere: Planta solitara, ocazional lastareste, globulara usor cilindrica, 3,5 cm inaltime si 3 cm diametru.

Corp de culoare verde cenusiu, cu nuante usor albastrui, prezinta spin central in forma de carlig (15-20 mm lungime), mamile care contin latex.

Floare: 3-4 cm diametru de culoare roz purpuriu, cu margini albe

Inflorire: Infloreste vara in lunile Iulie - August, a doua inflorire din acest an 27.08.2010, prima inflorire a fost prin iulie, cand a avut doua flori acum trei deodata si se pare ca se pregateste pentru a treia inflorire.

Cultura: Folosesc substrat mineral 90 % (diferite sfaramaturi de roci, pietrisuri, nisip grosier), organic 10 % pamant de telina.

Poate fi folosit un procent mai mare de sol organic, insa eu personal optez pentru o crestere mai inceata si o planta cat mai compacta.

Prefera un loc insorit pentru o buna dezvoltare bine aerist, eu personal o tin in aer liber ferita de ploi.

Udare: Se uda in perioada de vegetatie de primavara pana toamna, udata cu grija in functie de starea de vegetatie.

Iarna nu se uda deloc!!!

Temperatura de iernare: La mine intre 7-13 grade celsius, multa lumina, loc bine aerisit.

Nu este o planta care se creste foarte usor!!!, insa daca sunt respectate conditiile necesare nu indica probleme.

Fruct: Culoare rosie 30 mm lungime, 5 mm diametru

Seminte: 1 mm de culoare neagra

Inmultire: Aproape exclusiv din seminte, nu am insamantat insa am citit ca daca, sunt indeplinite conditiile necesare nu indica probleme. 

Turbinicarpus alonsoi Glass&Arias 1996

Turbinicarpus alonsoi Glass&Arias 1996

Probabil unul dintre cei mai interesanti reprezentanti ai genului Turbinicarpus, Turbinicarpus alonsoi este o planta extrem de atragatoare (forma,spinatia dar si floare sunt spectaculoase).

Sinonime:Pediocactus alonsoi (Glass & S.Arias) J.J Halda 1998 desi planta nu are nici o legatura cu genul Pediocactus, consider ca sinonimele sunt importante.

Habitat: Xichu, Guanajuato, Mexic

Conservare: Listat in CITES apendix I, deci o planta protejata, este interzisa comercializarea acestor plante fara certificat CITES, insa in tarile care fac parte din UE, acest certificat nu se mai plateste.

Descriere: Planta solitara(insa sunt exemplare mature care au lastarit la baza), ascunsa in sol unde doar partea apicala este vizibila, radacini puternice bine fixate in sol, 6-7 cm diametru, pana la 11 cm lungime deci o planta de talie mica ca majoritateaTurbinicarpusilor, dar nu cel mai mic.

La inceput areole de culoare rosietica maronie,mai tarziu capatata culoarea gri

Florile 20-30 mm diametru de culoare rosu cires spre roz - magneta, sezonul de inflorire (Europa) - din Martie pana in Octombrie in special intre Aprilie si Iulie, planta din imagine a inflorit pe 23.08.210, si s-a deschis destul de devreme pe la ora 11, si mai spre amiaza se inchide,.

Floarea dureaza destul de mult, de exemplu ultima inflorire a fost in luna mai cand afara era mai racoare, frigul a facut ca floarea sa dureze mai mult (6 zile atunci), si desigur cu timpul probabil va face si mai multe flori deodata(acest exeplar fiind un exemplar tanar, aprox. 4 ani).

Fruct: 10 mm lungime, 5 mm diametru, rosu inchis spre purpuriu mai deschis la baza.

Seminte: 1mm lungime, 0,75 inaltime - nu am insamatat niciodata Turbinicarpus alonsoi insa am insamantat alti reprezentanti ai genului cu succes, probabil in timp voi incerca si insamatarea acestei minunate plante.

Cultivare: Sunt plante cu crestere extrem de lenta insa nu asa de lenta daca comparam de exemplu cu Aztekium s-au Ariocarpus.

Au nevoie de full sun pentru o dezvoltare corecta a spinatiei, desigur cu adaptarile de riguare(adaptat treptat primavara devreme), dar pot fi cultivati si in locuri mai putin insorie(semi umbra).

Solul folosit este un sol mineral 90 % (diferite sfaramaturi de roci, pietrisuri, nisip grosier), 10 % pamant de telina.

Poate fi cultivat exclusiv pe sol mineral, insa sunt plante in natura care traiesc si pe soluri mai bogate (organice), eu personal recomand sol cat mai sarac, pentru a avea o planta compacta cu o crestere mai naturala.

Nu folosesc fertilizanti!!!...consider ca nu are rost.

Udarile sunt in functie de starea de vegetatie, insa sunt plante din zone destul de aride(deci grija mare la udare), Iarna(perioada de repaus nu se uda deloc!!!)

Temperatura de iernare - intre 7 - 13 grade la mine, se pare ca pot rezista perioade scurte pana la - 4 grade celsius, nu am incercat si probabil nici nu voi incerca.

Personal consider Turbinicarpus alonsoi o planta nu foarte pretentioasa daca sunt respectate toate cerintele.

Inmultire: Aproape exclusiv din seminte